ARBORELE VIETII
Viața mea ca o fantomă în format .pdf
Ţin să-mi prezint, pe cât pot, rudele trecute şi pe cele prezente, căci pe cele viitoare le ştie numai Dumnezeu.
(în format .pdf) |
|
Ce păcat că nu a existat o tradiţie în păstrarea amintirilor despre moşii şi strămoșii mei şi, foarte puţin ştiu despre rudele aflate în viaţă, căci sunt împrăștiate prin lume şi cu greu pot fi găsite. Numai amintirile personale îmi mai aduc unele imagini ale celor care fac parte din acelaşi arbore cu viaţa mea. Este absolut necesar să ne cunoaștem arborele vieţii, căci în el am primit seva de educație, gena de sănătate spirituală, experiența luptei cu greutățile, etc. Ochii bunicului Gheorghe Iordache, parcă privesc azi prin ochii mei. Cântecele de slavă către Dumnezeu, ale tăticului meu, răsună ca nişte ecouri vrăjite în urechile mele şi în stările mele sufletești şi se prefac în poezii şi rugăciuni. De mămica ce să mai vorbesc, o simt ca pe o esență a vieţii mele, ca pe un poem de slavă închinat naturii umane, ca prinsă într-o icoană din care mă priveşte cu un zâmbet matern, care mă pătrunde, căci emană o dragoste nemărginită. Rudele mele contemporane, cu cât se scurge timpul, le văd tot mai în ceaţă, căci se tot îndepărtează mânate de valurile vieţii. Mi se creează impresia că s-au rupt de arborele comun şi s-au plantat în alte sfere de cunoaștere, pe unde au găsit habitat prielnic de a-şi crea hibrizi adaptați timpurilor actuale, rupți de spiritualitatea străbunilor lor şi cu o altă percepție despre dragoste.
Voi încerca să pictez, prin câteva cuvinte, portretele celor care fac parte din acelaşi arbore, existențial, cu mine şi de care mă simt foarte strâns legat sufletește, pornind de la seva de viaţă ce am primit-o şi până la gena de suflet, pe care, este posibil să o fi transmis-o urmașilor mei...
|
Articol de apreciere
Mircea Iordache, „un scriitor profund, cu dragoste de neam și glie”
de Daniela MICUŢARIU
Mircea Iordache, în vârstă de 81 de ani, „un scriitor profund, cu dragoste de neam și glie”, născut în județul Buzău, dar „adoptat” de Bucovina cu mulți ani în urmă, continuă să aibă preocupări literare intense și să ne surprindă și acum cu sensibilitate deosebită pentru versuri. Dacă în anii regimului comunist a scris mai puțin, câteva poezii antisistem: „Căderea din alb”, „Lozinci”, „Șeptel”, după ce s-a pensionat, în anul 2001, a început să aibă preocupări literare mai intense care continuă și acum.
Mircea Iordache este coautorul frumoasei monografii a localității natale, Dâmbroca, din județul Buzău: „Dâmbroca – Curcubeu peste timp. Repere monografice” (Mircea Iordache, Constantin Alecse, Editura Accent Print, Suceava, 2013).
|
|
|
„Deşi am lipsit mult din satul natal şi sunt stabilit în oraşul Suceava, cea mai mare parte a sufletului mi-a rămas în satul copilăriei şi tinereţilor mele. Am amintiri foarte plăcute de pe meleagurile natale”, spune Mircea Iordache...
Cuvânt Înainte
|
|
Un vechi proverb chinezesc spune că un bărbat, în trecerea lui prin această lume, trebuie să lase în urma sa 3 realizări: cel puțin un băiat, un pom sădit și o carte.
Mergând pe firul proverbului, ca să ai "un băiat", trebuie mai întâi să ai un partener în viață, o soție cu care să trăiești și să împărtășești aceleași valori și principii. Autorul lucrării de față, "Viața mea ca o fantomă", ing. Mircea Iordache, a fost binecuvântat cu o soție cum alta nu-i pe pământ, distinsa dna prof. Rodica, care i-a adus pe lume nu "un băiat", ci doi..., doi "fii ca brazii", Dan și Andu, care la rândul lor i-au oferit tatălui Mircea 3 nepoți: Sabin, Toma și Luca. Numai cine nu este bunic nu gustă din plin bucuria de a avea nepoți.
Cât privește "săditul unui pom", ing. Mircea Iordache, de-alungul celor opt decade, a tot sădit la propriu zeci de pomi în tot periplul său pământesc, viețuind în varii cătune și cetăți, începând cu Tisăul Buzăului, unde a văzut lumina zile la 5 februarie 1939, până în Dragomirna Sucevei, unde are un paradis al său, o bojdeucă în mijlocul naturii cu zeci de pomi și arbuști ... însă, mai presus de toate, figurativ vorbind, a sădit "sute de pomi, după chipul lui Dumnezeu", ca profesor, inspector școlar, instructor tehnic, etc. În legătură cu realizarea celei de a treia datorie, ce s-ar putea spune, și cu ce să începem?
|
În tot timpul vieții, și mai ales în anii binecuvântați de la pensionare încoace, prin inspiratu'i dar al scrierii, al narației întraripate, și al muzei poetice, a creat nu "o carte" ci, cu sârg și o tenacitate neobosită va lăsa în urma sa "o pădure de cărți", o bibliotecă cu scrieri personale, în marea lor majoritate izvorâte din trăirile, experiențele și amintirile sale, în timpul peregrinării sale prin această viață, în frumoasa-i locuință, creată de Dumnezeu Însuși, numită Terra.
Dintr-un copil neștiutor, așa după cum mărturisește în capitolul II, "până pe la doi anișori nu mi-am dat seama că trăiesc..." (apăsați aici pentru întregul material)
Din activitatea literară a autorului
Prin anii regimului comunist, a scris doar câteva poezii antisistem: Căderea din alb, Lozinci, Șeptel, Cancer…
Abia după ieșirea la pensie, din 2001, a început să aibă preocupări literare mai intense. O mare parte din preocupările sale a fost pentru o carte autobiografică, "Viața mea ca o fantomă" la care mai are de lucru pentru finalizare, datorită altor proiecte prioritare, dintre care unele pentru cărțile prezentate aici, iar altele cu poezii, care urmează a fi cuprinse într-o carte, "Trăsăturile vieții".
Este motivat a pune în pagină cât mai multe experiențe de viață, pentru a păstra trează conștiința neamului său și în deosebi a consătenilor săi din satul Dâmbroca, com. Săgeata, Jud. Buzău. Referințe: Românii din California - Enciclopedia Ilustrată, Montreal, 2019. Contribuții: Mircea Iordache este un scriitor profund, cu dragoste de neam și glie, cu credință în Dumnezeu și prin scrierile sale este un apostol al românismului, și românității, păstrând trează conștiința apartenenței nostre la neamul românesc, pe care-l slujește prin dăruire și condei. [Constantin Alecse]
Câteva din cărtile publicate
Așteaptă a vedea lumina tiparului și alte lucrări legate de amintirile frumoase cu și despre colegii mei. |
|