SERVICIUL SANITAR
F. SERVICIUL SANITAR DUPĂ SATISFACEREA SERVICIULUI MILITAR
Școala Profesională de fete – ca soră medicală
După armată am stat o lună de zile acasă şi apoi prin cunoştinţele lui tăticu, la Direcţia Sanitară Buzău, începând cu ianuarie 1962. Am fost încadrat, temporar, pe funcţia de soră medicală la Şcoala Profesională de Meserii, o şcoală în care erau școlarizate numai fete, în număr de 400. A fost o perioadă delicată, în care a trebuit să fac faţă emoțiilor, bârfelilor, îndoielilor. Nu am făcut prea multe lucruri la această şcoală, căci fetele erau între 15 şi 18 ani şi aveau probleme specifice, la care eu nu mă puteam implica. În plus la şcoală era o profesoară, domnişoară bătrână, care era uimită că un băiat răspundea de sănătatea fetelor şi făcea reclamații pentru a fi schimbat. În timpul ăla eu îmi completam studiile pentru cultura generală, la Liceul B. P. Hașdeu. Mă aflam la seral în anul terminal şi aveam destul de învăţat pentru a mai avea timp şi de fete. De fapt aveam o amică, care lucra pe la UTC, o fată cu faţă de zână, dar picioare exagerat de butucănoase, ca de babă. Domnişoara bătrână, de la şcoala de fete, a mers să reclame la UTC şi a nimerit chiar la amica mea. Amica mea a repezit-o şi i-a spus că mă cunoaşte personal şi nu e cazul să se teamă de mine.
Felcer la Policlinică
Am avut noroc că nu am stat mult pe acea funcţie şi am fost mutat la Policlinică, pe la diferite secții: la ORL, cu doctorul Diaconescu, la medicină internă cu domnul doctor Zah, la dermato-venerice cu domnul doctor Cernevschi. Domnul doctor Diaconescu era un om deosebit, atât pe linie profesională, cât şi pe linie artistică. Era un violonist pasionat şi participa cu plăcere la Brigada Artistică a Sindicatului Sanitar.
Participarea la Brigada Artistică a Sindicatului Sanitar
La Brigada asta participam şi eu şi era o atmosferă foarte plăcută. Brigada era condusă de doctoriţa Laura Manea, de la Spitalul TBC. Doamna doctoriţă făcea şi textele şi regia. Eu, pe acea vreme aveam o memorie deosebită şi rețineam tot programul artistic. Când se întâmpla să lipsească cineva, trebuia să preiau şi acel rol. Pe timpul acela veneau, să dea îndrumări, diverşi artiști tineri. Atunci l-am văzut pentru prima oară pe Toma Caragiu. Avea un şarm deosebit. Dintre colegi am remarcat-o pe Angela Munteanu, cântăreață amatoare de muzică populară. Semăna mult la voce cu Angela Moldovan şi chiar îi cânta melodiile. Pentru mine a compus doamna Laura Manea un monolog cu un caz de îmbolnăvire, care apela la prudență când se fac ospețe: „ Bună ziua , să trăiţi,/ să nu ziceți că nu ştiţi /cine sunt. Eu sunt Stănică,/ fratele mai mic, adică,/ al lui Stan Păţitu / şi, am venit să spun/ că ce e prea mult nu-i bun./ Întâmplarea a-început /de la nunta ce-a avut/ acum vreo trei luni, Matei,/. vărul meu din Focşănei/Nuntă mare, chef în lege,/ vinișor bun, se-înțelege./ Sărmăluțe mărunțele,/ să tot înfuleci la ele./ Şi plăcinte de-alea mari / şi taraf de lăutari./ Nuntaşii jucau cu toţi,/ bătrâni, tineri şi nepoți,/ iară eu, ce să mai zic,/ mă vedeți nu-s prea voinic./ La nunta lu vărul meu,/ cel mai mult am jucat eu./ Dar a doua zi, măi frate, / când mă scol simt ici în spate/o durere, că mă-încearcă,/ sau o-înțepeneală, parcă./ Mi-a pus ventuze nevasta/ şi mi-a dat să-înghit şi asta./.. zi-i pe nume! Fenacod / şi mi-a făcut şi un nod / la batistă, să nu uit / să mă prezint la consult ...ş.a.m.d. ”.
Am învăţat multe despre ORL, de la domnul doctor Diaconescu, dar personal eram folosit ca un fel de dispozitiv de ţinut copiii pentru examinarea în gât şi chiar scoaterea amigdalelor sau operarea de polipi nazali. Mă aşezam pe un scaun cu spetează, prindeam copilul în braţe şi nu-l lăsam să mişte în timpul operației, ceea ce mă solicita destul de mult din punct de vedere fizic.
Am mai lucrat, tot ca înlocuitor de cadru medical şi la secțiile: boli interne şi dermato-venerice. La interne am asistat la consultările făcute de domnul doctor Zach, om care părea a neamț, cam la 55 ani, capul rotund, părul alb ca neaua şi faţa intelectuală, albicioasă. Am înţeles multe lucruri privind diagnosticarea diverselor boli.
La dermatologie, medic era domnul doctor Cernevschi, un om la 50 de ani, bine făcut, cu părul negru şi deşi părea încruntat era tare de treabă şi explicit în prezentarea diagnosticelor. Avea numai cuvinte frumoase la adresa mea şi mă lăuda la tăticu, făcându-l mândru de mine. La cabinetul acela era şi o asistentă, mai înăltuţă ca mine şi care îmi făcea ochi dulci. Eu nu prea ştiam ce sentimente am faţă de ea, căci era urâțică. Am mers la un bal al Sindicatului Sanitar şi am dansat, dar am avut tot timpul o repulsie şi după acel bal ne-am cam ocolit.
|
|