Romanian	English	French	Greek	Russian	German	Spanish	Chinese	Japanise	Armenian

FACULTATEA

B.- PROFESORII NOSTRI

Despre profesori am amintiri mai mult sau mai puţin ample, după cum s-au făcut prezenți în viaţa noastră:

* Domnul Arsenie Oprea, profesor de Analiză Matematică, un om cam la 55 ani, șaten, cu tendință de chelie. Explica bine şi era tare pretențios la examene. Cu mâna dreaptă scria la tablă, iar stânga o ţinea în buzunarul de la pantaloni. Deşi îi cam trăgea cu paharul, noi studenții îi purtam multă consideraţie. Primul examen din viaţa mea de student l-am avut cu nea Oprică. Am pornit de la internatul de pe Cloșca, cu inima strânsă, cu morcov mare, dar bravam în învingători. Pe drumul de la cămin până la corpul A, unde urma „supliciul” examenului, am mers în grup toţi cei care locuiam la cămin. Prin dreptul Bibliotecii Mihail Eminescu, a apărut în faţa noastră o doamnă şi la inițiativa lui Pufu Ion (Jimi) am îceput să mergem pe urmele doamnei respective, în pas indian, în zig – zag, ca la festival. Doamna nu a observat nimic, deşi am mers aşa cam 500 m. Dumnezeu i-a pedepsit mai tare pe inițiatori: Pufu şi Agapie. Amândoi au picat la examenul cu nea Oprică şi să vezi oftaturi, mai ales la Jimi, toată după  amiaza şi noaptea. Nota mea a fost 6,00, acceptabilă comparativ cu majoritatea colegilor;

* Domnul Toma Farcaș, profesor de Tehnologia Materialelor, preda pe înțelesul nostru şi obțineam notiţe foarte bune. Colegul Nicu Vlăsceanu nu prea avea răbdare să ia notiţe şi pentru examen a apelat la mine, să tocim împreună. Ne-am băgat la subsolul căminului 30 Decembrie şi luam fiecare curs, îl dezbăteam până la memorare. Am fost defavorizat, căci nu m-am putut desfăşura în ritmul meu şi câteva cursuri nu le-am pregătit. Nicu a fost norocos că nu i-a picat subiecte din cursurile neînvățate şi a luat nota 9,00, dar eu am fost ghinionist şi am luat doar 5,00;
                                                                     
* Domnul Gheorghe Ailincăi, profesor de Studiul Materialelor, om cam la 45 ani, foarte serios şi pretențios la examene. Nu am ce spune mai deosebit despre dumnealui, dar mi-a rămas ca o imagine plăcută. Asistentul pe care-l avea la laborator, era şi el serios şi bonom. La analizele microscopice pe care le făceam mi-au plăcut descrierile probelor metalografice. La colocviul de laborator am avut mare noroc să recunosc şi să descriu bine proba pe care am primit-o şi asistentul a fost generos, dându-mi nota maximă;
                                
* Domnul Alexandru Matei, profesor de Desen Tehnic şi Geometrie Descriptivă, era un om pe la 60 ani, foarte serios şi cu expuneri bune, dar era cam surd şi puţin cam învechit. Când examina studenții, în afară de ce observa pe tablă, vorbele studenților erau citite de pe buze. Unii colegi se întorceau mai cu spatele la profesor şi nu erau prea bine observați de profesor şi pentru a nu dovedi că nu i-a auzit, profesorul le dădea note mai mari. Erau grele exercițiile la Geometrie Descriptivă, cu situaţii deosebite de intersecții, greu de descifrat. Am avut şi eu o asemenea situaţie şi am aplicat schema vorbirii mai într-o parte, pentru a-l încurca pe profesor în a-mi citi pe buze unele răspunsuri șovăielnice. Asistentul lui nea Matei era Cuțu, care l-a înlocuit pe profesor în mare măsură la orele de predare, cu întregul an de studiu şi era foarte meticulos la seminarii;
    
* Doamna Bercovici, profesoară de Geometria Analitică, femeie cam la 50 ani, suferindă de reumatism. Făcea expuneri foarte bune şi era foarte pretențioasă la examene. Când mi-a venit rândul să fiu examinat, s-a băgat în faţă colegul Spârleanu, un oltean foarte ambițios. El dorea să fie ascultat mai devreme având un anumit motiv şi folosind în motivație şi calitatea de membru de partid. Profesoara, având şi o criză reumatismală, s-a cam inervat şi totuşi l-a ascultat. Spârleanu nu s-a descurcat la tablă şi a insistat să i se mai dea un bilet. În timp ce el a fost trecut în bancă să rezolve al doilea subiect, am fost scos la tablă eu, în atmosfera aceea tensionată. Pe deasupra am mai aflat că la lucrarea scrisă primisem nota 4,00, dar am fost pe subiect la oral şi am primit nota maximă şi deci media scris-oral 7,00. Am dezavuat atitudinea lui Spârleanu şi de fapt nici nu a reuşit să treacă examenul acela;

*  Domnul Dumitru Mangeron, Profesor de Mecanică şi Matematici Speciale, om de o statură potrivită, cam la vârsta de 60 ani, cu o figură distinsă, de savant, ceea ce şi era. Făcuse studii la Paris şi era doctor honoris causa al Universității Sorbona. A avut mari contribuții în Aeronautica  Spațială Sovietică. A generalizat ecuațiile lui Lagrange. Cu această descoperire se lăuda adeseori în faţa studenților. Prima întâlnire la cursuri cu domnul Mangeron a fost pompoasă, cu aplauzele noastre şi cu trecerea profesorului printre bănci, cu strângeri de mâini. A luat-o de la un capăt şi a închis circuitul în acelaşi loc. Un coleg a întins mâna a doua oară, mutându-se în altă bancă, iar domnul Mangeron i-a spus: „Dragul meu, mai dăm o dată, dacă aşa dorești!”, ceea ce a stârnit un murmur de admiraţie pentru spiritul de observaţie al dumnealui.
Despre domnul Mangeron am o înaltă apreciere privind realizările științifice, dar nu prea bună în ce priveşte predarea. La predare era haotic şi se abătea totdeauna de la subiect, ducând expunerea spre temele lui preferate: giroscopul, teorema Mangeron (ecuația generalizată, dedusă din ecuațiile lui Lagrange), meritele dumnealui în dezvoltarea teoriei spațiale şi alte divagații. Bineînţeles că la el nu se prea puteau lua notiţe şi nici cursuri litografiate, după care să învăţăm, nu erau. Subiectele de examinare erau ticluite din burtă, fără nicio legătură cu expunerile de la cursuri. Era prețuit de noi pentru modestia care-l caracteriza. Recunoștea figurile studenților lui, sau poate citea în ochii trecătorilor că-l cunosc pe dumnealui şi avea obiceiul să salute primul la întâlnirile ocazionale. Avea pasul mereu grăbit, sprinten, deşi avea peste 60 ani. Se spunea că nu prea era agreat de regimul comunist, ca fost legionar. Auzisem că a fost racolat de Gărzile de Fier, ca acestea să-şi ridice credibilitatea cu oameni de știință. La cursuri venea mai totdeauna cu oarecare întârziere sa chiar nu venea. Când venea avea o dezinvoltură în expuneri, dar aşa cum am mai spus, totdeauna pe lângă tema propusă. Într-o zi intră în amfiteatru, scrie pe tablă o ecuație şi întreabă dacă știm ce reprezintă. A răspuns un coleg că este ecuația cercului

* Domnul Octavian Munteanu (moş King), profesor de Teoria Mecanismelor, un om la 60 ani, cu o statură de urs, cu o faţă mongoloidă, întunecată. Era punctual la cursuri, dar acoperea cu spatele lui aproape întreaga vizibilitate la tablă şi pe deasupra, ceea ce scria cu dreapta, ștergea repede cu stânga. Examenul la Teoria Mecanismelor l-am susţinut în Cabinetul de Specialitate, care avea o sală pentru studenţi şi un cabinet al profesorului. Moş King era un împătimit al cafelei şi făcea naveta între birou şi sala de examinare. Scotea câte un student la tablă, cerea să fie expuse răspunsurile pe tablă şi din când în când venea să vadă ce s-a răspuns. Am pătimit şi eu la tablă cu Proiectarea Camelor. M-am descurcat cam greu, căci nu aveam suficient de bine structurată această disciplină, urmare şi a stilului deficitar de predare, având multe cuvinte lipsă în notiţe. Un coleg de la altă clasă, Gaura, a insistat să i se mărească nota spunând că el este un membru de partid şi deci e serios şi că nu este mulţumit cum a fost notat. A trepidat un pic moş King, dar i-a oferit încă un bilet şi i-a dat studentului nota 8,00. Noi am dezavuat modul în care Giura a obținut nota respectivă;          

* Domnul Aurel Răileanu (Mosorel), profesor de Toleranțe şi Măsurători, un tip cam bondoc (ca un bursuc), şaten, cu figura încruntată şi vocabularul cam zdrenţăros. Avea expuneri foarte clare, făcea schiţe frumoase pe tablă şi puteam să luăm notiţe bune. Era foarte dificil la examene. Un coleg, Belţa Ştefan, povestea cum de a rămas repetent şi a ajuns în an cu noi. Fănică avea un frate mai mare ca vârstă, dar în grupă cu el. La examenul de Toleranțe, Mosorel a dat notă maximă pentru fratele lui Fănică (băiat deștept, care avea să devină asistent universitar), iar lui Fănică i-a spus că trebuie să mai înveţe, doar nu vrea să fie în acelaşi an cu frate-său. La corigenţă, profesorul îl întreabă pe Fănică, ce număr de bilet are şi acesta îi spune că „zero” şi cum de fapt profesorul nota biletele cu litere, l-a admonestat pe Fănică: „E O, măi boule!”, apoi i-a cerut să ia loc. Fănică, încurcat, a luat loc pe un scaun lângă profesor şi acesta iar i-a reproşat: „Nu acolo măi boule, ăla e locul asistentului meu!” Aşa s-au creat condiţiile unei repetări a anului. Fănică a mai repetat odată anul trei, din cauza Termotehnicii, pe care n-o înţelegea de fel şi domnul Beldescu l-a taxat fără comentarii.   Avea Mosorel un băiat, student în an după noi şi cam slab la pricepere. Mosorel se purta cam flegmatic cu feciorul său, batjocorindu-l uneori. În fața grupei de studenţi ai juniorului, Mosorel a zis: „Măi, tu trebuia să fii frumos ca mă-ta şi deștept ca mine şi ai ieşit invers!” Când am susţinut examen la dumnealui am răspuns bine la subiecte şi începuse să scrie în carnet nota 9,00, dar ca o curiozitate m-a întrebat ce am lucrat înainte şi eu i-am spus că am fost asistent medical. Reacția lui a fost ostilă unei asemenea situaţii şi mi-a spus că era mai bine să rămân asistent. Nu ştiu ce a vrut să spună cu asta, dar nota a devenit 6,00. După câţiva ani de la terminarea facultății am mers cu ceva probleme de aparatură de control. A fost foarte amabil şi volubil, se vedea că era bucuros să fie consultat de un fost student. Tot atunci am aflat că nu mai era poreclit Mosorel ci Moş C...t, probabil din aceleaşi considerente de vorbire buruienoasă;

* Domnul Calinicenko (moş Kaţ), profesor de Fizică, un prototip de rusnac, cam la 65 ani, de statură medie, cam depășit de vremuri (să nu spun ramolit). Ţinea orele, de obicei, în amfiteatrul P1 şi obişnuia să vină cu aparatură pentru demonstrarea unor fenomene. Îmi aduc aminte cum se făcea întuneric în amfiteatru pentru a prezenta fenomenele legate de analiza şi sinteza luminii. Erau interesante şi le urmăream, dar unii colegi atât așteptau să se stingă lumina şi tuleo afară la alte interese pe care le aveau. Prezența se striga la începutul cursului şi după ce se reaprindea lumina nu mai era timp de o altă prezenţă, sau poate că nici nu observa că sala era aproape goală;
  
* Domnul Ciobanu, profesor de Mecanica Fluidelor, apropiat vârstei de 60 ani, om serios şi sever, semănând de asemeni a rusnac. Avea expuneri pe înțelesul nostru şi puteam lua notiţe bune. Avea pretenția să memorăm formule şi să știm bine demonstrațiile, care nu erau chiar simple. La examenul cu dumnealui, ţinut la ultimul etaj al corpului A, într-o sală mică, îngrămădită, care avea doar un gemuleț ce dădea o priveliște anostă, banca examinaorului era lângă fereastră, iar examinații stăteau în patru bănci aşezate la 90 grade faţă de banca profesorului. Aici aveam loc să ne învârtim pentru primirea biletelor de examen şi să ne așezăm în băncile nedemne pentru calitatea de student. Eram bucuros că am primit un bilet pe care-l ştiam bine, dar n-am ţinut cont că nu trebuie să zici hop până nu treci puntea. În banca din faţa mea se afla Fănică Belţa, care m-a rugat să-l ajut. I-am scris un bilețel şi cum l-a scăpat pe sub bancă, i-a atras atenţia profesorului. Profesorului i s-o fi părut că e ceva în neregulă cu mine şi m-a atenționat. Privea profesorul pe fereastră şi deodată întorcea privirea în sală pentru a surprinde nereguli. Necazul meu a fost că i-a cășunat profesorului pe mine.  La examinare mi-a cerut, suplimentar, o formulă şi mi s-a creat un vid în creier încât m-am pierdut şi am pierdut examenul. Am ieşit destul de relaxat afară şi la întrebarea colegilor asupra ce am făcut le-am relatat despre formula respectivă şi de data asta mi-a revenit perfect în memorie şi le-am spus-o. La examinarea din toamnă m-am descurcat foarte bine, dar n-am primit decât 6,00;

* Domnul Bărbulescu, profesor de Electrotehnică, decan al Facultăţii de Electrotehnică, om cam la 50 ani, care nu exprima multă severitate dar  avea cu carul. Putea fi poreclit domnul De Ce, căci aşa obişnuia să şicaneze studenții cu acele întrebări repetate, până-şi dădea seama dacă au înţeles subiectele în discuţie. Ne dădea notiţe bune, dar expunea cam repede şi trebuia să prescurtăm, atât cât  să puteam  înțelege ce am scris. Acelaşi Fănică Belţa mi-a făcut figura, căci în timpul semestrului mi-a cerut să-i împrumut caietul de notiţe şi a uitat să mi-l înapoieze cca două săptămâni. Nici eu nu-mi aduceam aminte cui l-am dat. Am intrat într-un fel de panică şi în acea perioadă nu mi-am luat notiţe. Nu eram obişnuit să iau notiţe pe foi şi eram foarte decepționat. Am învăţat mult pentru examen, mai puţin cursul despre Fluxul Magnetic. În noaptea înainte de examen am visat că zburam pe deasupra unei ape line şi nu mai eu reuşeam aşa ceva, ceea ce mi-a dat o bună dispoziţie. Am nimerit exact Fluxul Magnetic şi n-am avut altceva de făcut decât să mă scuz şi să ies de sub presiunea domnului De Ce. Era primul examen pe care-l picasem şi vacanţa nu prea mi-a priit. Am citit de 9 ori materia şi o ştiam pe de rost, cunoscând şi toate întrepătrunderile, aşa că eram dispus să intru în mașinăria de examinare a domnului De Ce. Am primit nota 9,00 şi satisfacția că eforturile îmi erau răsplătite cu bursă; 

* Doamna Horbaniuc, profesoară de Limba Germană, femeie frumoasă, cam la 45 ani, foarte explicită în expuneri şi înțelegătoare cu începătorii. Am avut noroc că-l aveam coleg de bancă pe Zăgreanu, care ştia la perfecție limba germană şi mă dumirea de câte ori era nevoie, aşa încât la fiecare semestru primeam nota 7,00, cu excepția anului trei când am amânat pe toamnă pentru notă mai mare, să pot obține bursă. La cursuri, Zăgreanu, cam afemeiat, obişnuia să arunce câte ceva pe sub bancă şi să tragă cu privirea pe sub catedră, unde doamna oferea vizibilitate cam clară spre dedesubturi. Într-o zi mergând spre cantina de la căminul 30 Decembrie, povesteam colegului Gal Csaba, despre mașinațiile lui Zăgreanu cu aruncarea pixului pe sub bancă şi ce priveliște minunată ne-a oferit doamna. Vorbeam destul de tare şi deodată Ciobi îmi arată cu degetul si-mi spune: „Măi, ia uite!” Am văzut că la un metru în faţa noastră se afla doamna Horbaniuc şi apoi mi s-a întunecat vederea de emoție şi ciudă.  Cam acela a și fost motivul meu pentru a amâna pe toamnă, în speranța că va uita doamna profesoară de ceea ce spusesem. Dacă până atunci mă simțeam simpatizat, am observat apoi o privire rece, potrivnică. Până în toamnă  cred că s-a mai  amortizat supărarea doamnei şi am primit nota obișnuită, 7,00;   

* Domnul Nicolae Popinceanu, profesor de Organe de Maşini, un  moldovean get-beget, blonduţ, cam la 50 de ani, singuratic (avea unele probleme de familie, cu un băiat mare cu unele comportări neortodoxe, iar soţia îl părăsise). Îmi plăcea mult fizionomia lui şi eram emotiv în conversații.
Despre ciudățeniile lui nea Nicu Popinceanu voi vorbi mai jos, alături de ciudățeniile altor profesori.

* Domnul Victor Bauşic,  Profesor de Rezistența Materialelor, un om la 50 ani, bine făcut, şaten, cu  părul parcat în părţi și cu o mustață respectabilă. Preda dezinvolt, ţinându-ne atenţia mereu trează. Era sever, dar drept la notare. Avea ca asistent pe un domn Miroş, foarte chipeș, care semăna în oarecare măsură cu fotbalistul Stoicescu de la CSMS Iaşi. Apariţia lui la ore părea venită de undeva din înalturi şi rămânea înălțătoare;

* Domnul Alexandru Rener, profesor la Maşini Unelte şi Scule, om la 50 de ani, cu o figură de neamț şi comportament pe măsură. Ar trebui să vorbesc mult despre dumnealui căci ne-a umplut sufletele cu bonomie, indulgență şi îndrumări frumoase. A avut  şi misiunea de îndrumător al grupei noastre şi l-am simţit destul de apropiat nouă;

* Domnul Vitalie Belousov, profesor de Proiectarea Sculelor şi Dispozitivelor. Avea cam 50  ani, figură de rus şi foarte preocupat de inventică în specialitate. A insistat foarte mult pe inventarea unei maşini universale de ascuțit în coordonate. Acest tip de maşină a fost omologat la Intreprinderea Mecanică Suceava, ceea ce a favorizat cuprinderea unor coautori care nu prea au avut contribuții la procesul de invenție (Chifan – directorul, Irimia- directorul adjunct, Belţa – mecanicul şef şi alţii). Domnul Belousov, preda foarte bine, sistematizat şi pe înţeles şi ne simțeam rușinați în caz că-l dezamăgeam; 

* Domnul Constantin Picoş, decan şi profesor de Tehnologia Construcțiilor de Maşini, om la 55 de ani, cu un chip înnourat, care nu s-a remarcat cu ceva deosebit, făcându-şi doar conștiincios orele de predare;

* Domnul Justin Bendescu, profesor de Termotehnică, un om tânăr, cam la 40 ani, cu pasiune pentru fotbal, dar foarte sever la examene. Examenul la Bendescu era considerat „cui”. Am învăţat cât am putut de bine şi am fost frecat mult pentru a mi se da nota de trecere. Mulţi colegi au picat acel examen şi unii au repetat anul. În timpul examenului mi s-a pus şi o întrebare de baraj, care decidea a fi sau a nu fi. Profesorul ţinea mult la definiții şi am fost întrebat de definiţia caloriei. Pentru a nu greși, am scris acea definiție pe tablă şi apoi m-am întors cu faţa către profesor şi am enunţat-o. Domnul Bendescu nu a fost suficient de atent şi mi-a spus că am greşit. Eu, atunci, l-am rugat  să vadă enunțul de pe tablă, care m-a salvat. Frecușul a venit şi din cauză că la proba scrisă greșisem problema; 

* Domnul Cristian Linde, profesor de Maşini de Ridicat şi Transportat, om la 55 ani, şaten, cu faţa smeadă, sobru, conștiincios şi foarte sever. Ţinea foarte mult la efectuarea de către studenţi a problemelor recomandate, încât la examen ne lăsa cu caietele deschise şi nu puteam să facem problemele decât dacă le aveam deja rezolvate pe caiete. Am fost cam leneş în timpul anului şi m-am ales cu nota 3,00 la lucrarea scrisă. M-a costat mult lenea, că deşi cunoșteam binișor teoria, am fost supus unui frecuș zdravăn. Era vara lui 1966, în timpul campionatului mondial de fotbal. Am intrat în sala de examen cu inima cât un purice, am tras biletul şi m-am aşezat în bancă. Am mâzgălit pe ciornă o caricatură de răspuns şi mă străduiam să-i mai adaug câte ceva. A trecut domnul Linde pe lângă mine, a văzut ce aveam scris şi mi-a precizat că vrea secțiune prin lanţul cu eclise pe care-l schițasem. Mi s-a pus un văl de ceaţă şi m-a cuprins o dezorientare încât mă consideram picat, totuşi la momentul oportun, înainte de a mă vizita profesorul din nou, aveam o iluminare, poate de la Dumnezeu venită şi rezolvam situaţia. Procedeul s-a repetat de 7-8 ori şi de fiecare dată speranțele îmi săreau în aer şi iar reveneau. După cca 5 ore de frecuș, domnul profesor îmi spune că îmi mai pune o întrebare şi dacă răspund, scap. Acelaşi suspans şi acelaşi deznodământ.   Când mi-a cerut carnetul pentru a-mi trece nota, pluteam în al nouălea cer. În timp ce mă examina pe mine erau şi alţi colegi supuşi aceluiaşi travaliu. Colega Rădulescu, care luase 10,00 la lucrarea scrisă, s-a pierdut foarte tare şi profesorul tot îi spunea că vrea s-o ajute pentru lucrarea scrisă, foarte bună, pe care o făcuse. Din păcate nu a putut fi ajutată şi a fost nevoită să iasă plângând. Când am ieşit din examen am sărit în sus de bucurie şi le spuneam că mă simt ca Eusebio după marcarea unui gol. Aveam în vedere că la acel campionat mondial, Portugalia era în mare formă şi datorită geniului lui Eusebio;

* Domnul Ion Condrea, profesor de Hidraulica Mașinilor Unelte, tânăr cam la 40 ani, foarte doxat încât se vorbea că este solicitat de uzinele grele din Iaşi, dar cu explicațiile nu stătea chiar bine. Nu era ordonat în expunere şi devenea neînțeles şi plictisitor. Nu puteam lua notiţe bune şi aveam greutăți în perceperea materiei. Din cauzele menționate am amânat examenul pentru toamna anului respectiv (1966);

* Domnul Dumitru Zetu, profesor de Maşini Unelte Automate, un bărbat frumos şi solid parcă o copie a lui Simon Templar. Cu toate că avea încadrarea doar de asistent, probabil că a fost preferat să predea cursuri. Se pregătea cu multă dăruire pentru predare şi eram uimiți cum ţinea minte pe de rost atâtea scheme şi expuneri complicate. Avea o cursivitate impresionantă în expunere. Deşi am obținut numai 6,00 la examenul cu dumnealui, pot spune că am înţeles bine cursurile şi mi-am format o logică a componenței şi funcționalității dispozitivelor, mecanismelor şi mașinilor automate. După examenul cu dumnealui a urmat examenul la Economie şi Organizare, cu un profesor care în notările lui ţinea mult cont de nota de la examenul precedent. Acest comportament al lui m-a obligat să modific pe carnetul meu de student, nota la Maşini Unelte Automate. Profesorul de Economie şi Organizare s-a cam prins de șmecherie, dar nu mi-a reproşat nimic şi mi-a dat nota 8,00, ca apoi să-i spună secretarei, doamna Bortică, că am falsificat o notă şi aceasta m-a certat. I-am explicat situaţia şi i-am spus şi domnului Zetu despre pățanie;  

* Domnul Gheorghe Coman, profesor de Tehnologia Construcțiilor de Maşini, om cam la 40 ani, statură medie, părul negru, sprincene groase. Părea mereu încruntat. Puteam lua notiţe bunișoare, dar îl consideram slab întrucât citea după caietul de cursuri şi nu dădea niciun fel de explicații. Examinarea o făcea urmărind, după caietul său, corectitudinea răspunsurilor. Colegii îl considerau cam prostuț şi când vedeau că un student nu pricepe ceva i se adresau: „Măi eşti Coman la cap?”;

* Domnul Dan Nicolescu, profesor la disciplina Prese. Avea cam 45 ani, era holtei şi slab pregătit. Preda după caietul de cursuri, expunea pe tablă schiţe neclare - incorecte şi examina cu răspunsurile scrise în faţă. Dacă vreun student ieşea din litera cursului, era considerat că a răspuns slab. Mai avea şi slăbiciunea de a acorda note mai mari celor cu mai mult tupeu. Dacă i se părea că un student apare mai umil, îl considera mai nepregătit. Studenții au observat că păstrează aceleaşi bilete de examen de câţiva ani, îşi notau subiectele de la fiecare bilet şi învăţau acele subiecte. Pe spatele biletelor erau unele semne, ceea ce ușura alegerea biletului. Cei care învăţau mai puţin stăteau pe tot parcursul examenului la uşa sălii de examen, aflau ce au tras colegii şi vizau un alt bilet, cu semnul respectiv. Un coleg, Margine, care s-a supărat că a primit notă slabă, a protestat spunând că el a învăţat cinstit şi a divulgat secretul celor care luau note mari fără a învăţa. Cred că Margine, de la grupa 277, care a ţinut examenul cu o zi înaintea noastră, a protestat. Dan Nicolescu a trecut imediat la acţiune şi a doua zi, la examinarea noastră avea biletele modificate. Pe mine nu mă incomoda asta ci faptul că fiind emotiv şi respectuos m-a tratat cu notă slabă;

Dintre asistenții universitari îmi amintesc cu plăcere de: Miroş (Rezistența Materialelor), Plăhteanu (Maşini Unelte), Cuțu (Desen Tehnic şi Geometrie Descriptivă), Ciobanu (Analiza Matematică), asistentul de la Studiul Materialelor, asistenta de la Matematici Speciale, Acker (Geometria Diferențială), asistentul de la Mecanisme şi Organe de Maşini...

PANOUL CU PROFESORII NOSTRI

Profesorul de e cu adevărat înțelept,
Nu te invită în casa înțelepciunii sale,
Dar,  pentru ați crea un viitor deștept,
Te călăuzește spre pragul minții tale.

MEMENTO – BLITZ

Am urcat la Alma Mater cu emoție sublimă,
Idealul era martor, speranţa era divină.
Planul, bun, de perspectivă, mediul universitar
L-am parcurs fără derivă, într-un cadru demnitar.

Eram tineri şi dorința ne prindea de subsuori
Şi ne înălța credinţa, făr' a fi cu capu-n nori.
Într-o aulă cerească profesorii se adun
Şi ca sfinții pe o frescă ne dau sfaturi şi acum.

Primim aură savantă cu parfum de Mangeron,
Cu lumina-i relevantă și cu suflu de bon-ton.

Pe o tablă, domnul Oprea, cu stânga în buzunar,
Să analizăm ar vrea, plus şi minus – statuar.

Domnul Farcaș parcă spune ca oţelul să fim tari,
Țagle prelucrate bine pot aduce rosturi mari.
Doamna Bercovici arată, în mod diferențial,
Conoide, sfere...artă, cu-al lor scop fenomenal.

Şi cu spatele la lume, moşul King, ca un mister,
E sistem de mecanisme, insistent, bun şi sever.
Vedem cum materialul, după domnul Ailincăi,
Cu atomul şi cristalul inventează multe căi.

Iar moş Kaţ se străduiește, în amfiteatrul golit,
Că lumina ne-încălzește, sintetizată finit.
Şi ne spune domnul Rener că maşinile unelte
Creează vieţii reper, că sunt frumoase şi zvelte.

Inventator, dascăl mare și specialist în scule,
Domnul Belous apare ca profet de sfaturi bune.
Din dileme-n toleranțe, iată, domnul Mosorel
Acoperă cu speranțe calitatea-n chip şi fel.

Printr-o dreaptă oarecare, din desen şi descriptivă,
Nea Matei ascultă tare, cu privirea-n perspectivă.
Domnul Cuțu mai scanează un ansamblu desenat.
Parcă şi acum clonează releveul vreunui sfat .
                  
Peste Hidrotehnică, curge de la domn Ciobanu,
Delta T, ca o furnică, ceasul, ziua, luna, anul.
Ca un sens de flux magnetic, domnul Bărbulescu cere,
Cu DE CE-ul  lui poetic, Alma Mater sa prospere.

Câtă slavă radiază nea Popinceanu Mitică!
Organele le veghează, că nicicând nu se mai strică.
Iar din jilţu-i, printre stele, radios şi dezinvolt,
Pune-o grindă cu zăbrele domnul Bauşic, ca un soft.

Domnul Picoş ne arată că nu-i fum moldovenesc,
TCM-ul este artă cu limbaj ingineresc.

Trage tare-n entalpie domn Bendescu, as de pică,
Caloria este vie, tare-n termotehnică.

Maşini Termice – D’Albon, simbioză de putere,
Cu ștacheta pe plafon și examene „durere”
Cu combustia internă mai vrea domnul Zugrăvel 
O zugrăveală modernă pentr-un motorist model.

La cazanele cu aburi domnul Ivanov, cu rost
Dă studenților lui sfaturi că fierberea are cost.
Iată, domn Ursescu Dan ia din aburi forţa vie
S-o transforme tam – nisam în sindrom de energie!

Domn Gaiginsci are-n schemă teoria încercării
Pentru arderea internă și  soarta examinării.
La Maşini de Ridicat domnul Linde era cui,
Dar ne-a fost şi pod rulant și slăvim onoarea lui.

Domnul Caşler face linii de maşini automate
Şi indică studențimii multe sesiuni ratate.
Domnul Zetu e Abate, luminând totul în jur,
Cu maşini automate și lecții fără cusur.

AEMU şi CAMU, tare străluceşte domnul Burghard,
Aura lui parcă are o prezenţă de stindard.
Domnul Gafițeanu-i vector, propulsat an după an,
La decanat ca un rector și la rectorat, decan.

Cu chipul proeminent, din tractoare şi din gură,
Domnul Crudu, permanent a făcut agricultură.
Prin tractoare, domnul Rohr îi învață pe studenţi,
Să  fie doctori de vor, tractoarele - pacienţi

Domnul Coman se dedică pradă cursului citit,
TCM-ul îl ridică din iluzia de mit.
Şi pe masa unor prese cu-apăsare de mulţi bari
Domul Nicolescu trece un  șarpe cu ochelari.

Frau Horbaniuc se menține tare întru Deutsche Sprache.
Ca o urare  de bine, ca zorii de „Guten Tag”  e.
Domnul Marica mai ştie multe sporturi elevate,
Dar fotbalu-i forţă vie, este rege peste toate.

La practica de-nceput, cu domn Gheorghiu Bogdan,
Doar un ciocan am făcut, mai stângaci ca un puștan.
Într-o lojă demnitară stau măreții asistenți,
Care-n fapte îşi măsoară timpii lor proeminenți.

Ciobanu converge bine cu D’Alambert şi Cauchy,
Spatii euclidiene cu Ojoi ar putea fi.
Acker îndreaptă un versor să se scarpine-n ureche,
Giurcă face un decor integral, fără pereche.

Zamfir trece o cometă prin studiu metalografic,
Duca pune pe planşetă mecanisme-n mers dinamic.
Mălureanu le dă ortul turnărilor cu bavuri
Şi Uncheşel vede totul: toleranțe  şi măsuri.

Biliuță stăpânește presiunea din conducte,
Haba face şi sfințește între electroni o punte.
Miroş verifică noduri la o grindă cu zăbrele,
Gireadă caută moduri de-ncastrări cu sarcini grele.

Plăhteanu indică încă parametrii unui strung
Şi pentru scule, Cozmâncă, forțele ce îl constrâng.
Iar în băncile din faţă stau colegii noştri ageri
Care-au format pentru viaţă serii mari de ingineri:

Leon cel deștept şi harnic, Crețu Spiridon – perfectul,
Cefranov, isteț şi falnic, Ştefănescu, competentul,
Palade cel mic, dar mare, cât şi alţi dascăli părtași,
Luminează încă tare generații de urmași.

Iară noi, animatorii, lucrători de glorie,
Din eșecuri şi victorii am făcut istorie.
Azi cinstim: „ Să ne trăiască Nostra ACADEMIA!”,
Cu o cupă de fetească și cu imnul pentru EA.

Dar să nu uităm de-acei care-au plecat dintre noi,
Şi să ne rugăm la Zei să-i aducă înapoi!
Azi, în gând, să îi cinstim plecându-ne înţelepţi
Şi un minut să-i slăvim în poziţie de drepți!

ASISTENȚI UNIVERSITARI: