|
---|
INGINERATUL
C.- ŞEF DE CTC"INTRE CUTIT SI NICOVALA"După un timp Traian Necunoscutu a trecut la Serviciul Metalurg şi eu am fost numit şef la CTC. Serviciul a fost completat cu doi buni meseriași: Alexandru Vasile şi Ailincăi Cornel, veniţi de pe la Uzina Mecanică Roman. Aveam pe cine mă baza, dar semnăturile de calitate trebuia să le dau eu şi eram de multe ori la mijloc între constatările de necalitate ale lui nea Vasile şi pretențiile conducerii de a se raporta cât mai bună calitatea şi a fi semnată producția pentru desfacere. Mă apasă şi azi, la atâta timp de la acea perioadă, stresul că trebuia să calc pe legile calității şi pe propria-mi conştiinţă şi să accept a semna multe produse ca bune, când de fapt trebuiau rebutate. Verificam şi eu alături de muncitori, o dată şi încă o dată, încercând să ne autoconvingem că sunt acceptabile. Făceam ca în proverbul cu prunele : asta-i curată, asta-i urinată, apoi o luam de la capăt cu cele rele şi le triam din nou, până ce le înghițeam pe toate. Am primit şi o secretară, amica lui Cornel Ailincăi, care urma să-i devină consoartă, o fată foarte, foarte frumoasă şi cuminte. Nu prea ştia mare lucru despre mecanică, dar era foarte frumoasă, conștiincioasă şi ordonată. Eram nevoit să-i dau permanent câte ceva de lucru şi cum eram la începutul unei activităţi, am realizat cu ajutorul ei evidenţele pe care le consideram necesare pentru coordonarea CTC-ului. Uzina devenea tot mai complexă. Avea secții tot mai bine dotate cu utilaje şi personal : Secţia I-a - Turnătorie ; Secţia II-a - Prelucrări Mecanice ; Sculărie ; Mecanicul Şef ; Prelucrări prin deformare la cald ; Montaj ; Debitare ; Transporturi ; CTC ; Desfacere.
Probleme deosebite puneau semifabricatele turnate. Ieşeau cu defecte de turnare şi tratare (sufluri, goluri, fisuri, tensiuni interne, incluziuni ...). Piesele forjate erau şi ele, adeseori, cu defecte (bavuri, fisuri, tensiuni interne...). Chiar şi laminatele se mai întâmpla să fie cu defecte. Se pasa mai tot timpul răspunderea de la o secţie la alta şi CTC-ul trebuia să fie un arbitru, care participa la multe blaturi, trebuind să dea verdicte care erau apoi contestate tocmai de cei care susțineau blaturile. Majoritatea rebuturilor era dată până la urmă pe costuri şi, noroc că nu se prea făceau investigații, care ar fi scos ca bun de plată serviciul CTC şi în mod concret pe mine ca şef ;
Serviciul acela presupunea o noapte de umblat prin toată uzina pentru asigurarea bunului mers al producției şi solicitarea specialiștilor uzinei să se prezinte la orice oră, dacă era absolut necesar, pentru înlăturarea neregulilor. Din cauza oboselii acumulate peste zi, era foarte greu să te menții treaz, exemplu pentru întreg personalul schimbului trei şi să judeci cu clarviziune evenimentele producției. Încercam să mă menţin treaz şi treceam printre maşinile unelte, dar era îngrozitor de suportat. Mi se închideau ochii şi mi se înmuiau picioarele. Se mai întâmpla să ațipesc pe un birou care era amplasat deasupra biroului Secţiei de Prelucrări şi o dată am pățit ceva amuzant. Un șoricel s-a urcat pe cracul pantalonului tocmai până lângă șoricelul meu. Am tresărit şi nu am făcut confuzie în a-l dibui şi arunca afară. Răutatea inginerului șef Nemțișor Într-o noapte am vrut să rezolv o problemă de calitate. Se prelucra în uzină zale pentru lanţuri cu eclise, destinate unor transportoare pentru cărbuni şi minereuri. De la găurire şi broșare ieşeau cam mari abateri la distanţa dintre axe şi deci lanțurile nu respectau condiţiile de funcționalitate. Mi-am propus şi am realizat, împreună cu rectificatorul Iacob Mihai, să montez vreo 14 m. de lanţ cu eclise, ţinând cont de jocul de dimensiuni. Eram bucuros de isprava mea, dar, deși am anunțat pe cei îndrituiți, nu am stat la fața locului și s-a interpretat că nu am dat atenţie suficientă la o problemă minoră apărută la Turnătorie, care solicita chemarea unui specialist de acasă, în vederea eliminării unei defecțiuni. Asta m-a costat mult, căci dimineaţă m-a întâmpinat inginerul şef Nemţişor şi m-a desconsiderat cum s-a priceput el mai bine şi se pricepea al naibii. Din omul care voiam să bravez că am făcut ceva deosebit prin asamblarea a 14 metri de lanţ, ceea ce reprezenta o producţie de milioane, am intrat într-o profundă cădere psihică. Am mers la un grup sanitar şi am plâns de se cutremurau pereţii şi mi-am jurat să plec cât mai repede posibil din acea fundătură mocirloasă, care era Uzina de Piese de Schimb;
Fitilistul Gottlieb
„Câinele care latră, trebuie îndepărtat!” Nu după mult timp s-a primit refuz pentru mastodontul
acela şi încercând să mă justific la director, că nu am acceptat livrarea lui, mi s-a pus pumnul în gură, spunându-mi-se să-mi caut de lucru la beneficiarul acelui produs, pentru ce spusesem față de Gottlieb și de beneficiar la trimiterea produsului. Am încercat să explic, dar m-am lovit de convingerea hotărâtă pe care i-o formase Gottlieb. Am dat să plec din biroul directorului şi am fost bruscat din nou, verbal, că îmi permit să plec fără să-mi cer permisiunea. Vorbele lui au fost: „Unde pleci măi boule?” Am vibrat de nervi, m-am apropiat de birou şi am bătut cu pumnul: „Dacă e vorba de aşa, să ştie şi tovarăşul Ceauşescu de calitatea produselor noastre!” Răspunsul directorului a fost scurt: „Câinele care latră trebuie îndepărtat!”.
|
|