INSTECTORATUL SCOLAR
C.- INSPECTORII GENERALI ADJUNCTI
Doamna Rodica TITU
|
|
Inspector general adjunct – era o doamnă foarte volitivă și volubilă, tenace şi avea experienţă managerială. Am cunoscut-o de pe vremea când eram director adjunct la Liceul nr.1, cu ocazia unei inspecții de control şi îndrumare pe care ne-a făcut-o, cât şi cu ocazia unei inspecții speciale de gradul I. D-na Rodica Titu, avea personalitate şi o ascultam în îndeplinirea sarcinilor pe care mi le dădea, ba mai mult, doream să-i demonstrez că am iniţiativă în a-i veni în întâmpinare cu angajarea cavoluntar în acţiunile propuse.
Cred că aşa ceva îi plăcea la mine, dar la un moment dat mă simțeam tare obosit şi mă durea sufletul când vedeam că nu mai pot face faţă cerinţelor şi la gândul că dezamăgesc. Colegii făceau chiar şi glume pe seama volitivităţii mele şi când apărea câte o nouă sarcină ziceau, în glumă, „lăsați că face domnul Iordache.”, urmau alte sarcini enunțate și mereu aceleași ziceri din partea unor colegi hâtri: „face domnul Iordache.” Era un fel de joc al colegilor mei „șmecheri de șmecheri”, dar nu prea mă deranja acest lucru, dacă mă credeau inferior lor și naiv, îi simpatizam așa cum erau. Poate nu gândeau că gândesc și eu.
Mai plăceam doamnei Titu (cred) şi prin aceea că avea impresia că eu aduceam un aer de prospețime, de neimplicare în jocuri de culise şi aveam oarecare puritate sufletească. |
Simțeam că doamna Titu are încredere în mine şi doream din tot sufletul să nu o dezamăgesc.
Am simțit că mă susținea în obținerea de responsabilități, dar şi pentru drepturi financiare (salariu de merit, gradație de merit, premii). Mă bucuram mult când apela la mine, căci îmi dădea impresia considerației avute faţă de mine, ceea ce mă energiza şi mobiliza în a deveni mai activ. (îmi tot vine să repet ceea ce mă impresiona în mod deosebit)
Suferea de hipertensiune şi apela la mine, ca fost asistent medical, să-i verific tensiunea. Se trata şi la verificările făcute de mine nu i-am găsit tensiunea mărită. După un timp s-a modernizat cu un aparat semiautomat şi îşi verifica singură tensiunea. Într-o zi trebuia să discut despre anumite materiale scrise de mine şi am tot bâjbâit pe la uşa dânsei. Mi se părea că aud voci înăuntru şi nu ştiam de ce nu mi se deschide. Când era pe ce să renunț, se deschide uşa şi am văzut cum d-na Titu, împreună cu o inspectoare (cred că d-na Sofian, de la educatoare), îşi luau tensiunea. Dna Titu era foarte încântată de noul aparat şi s-a oferit să-mi verifice şi mie tensiunea. A încercat de vreo două ori şi de fiecare dată ieşea eroare. Atunci m-a lăsat pe mine să mă descurc şi am constatat că eroare venea de la faptul că nu introducea suficientă presiune. Am descoperit atunci că sunt foarte hipertensiv şi că puteam să fac în orice moment infarct sau accident vascular cerebral. Aveam 22,3/12,7. S-a speriat când a văzut ce duc pe picioare şi m-a spus cam așa: „Doamne, domnul Iordache, vreți să crăpați aici, mergeți repede la doctor!” Așa am făcut am lăsat totul baltă și am mers la domnul dr. Ușeriu, și de atunci am intrat în tratament pentru hipertensiune. Pot spune că întâmplarea a fost ghidată de Dumnezeu spre a mi se salva viața. În concluzie trebuie să-i mulțumesc din suflet doamnei Titu că a fost îngerul meu păzitor.
Am participat la multe inspecții generale, organizate pe anumite zone și la anumite școli, în care doamna inspector general Rodica Titu, a fost la timona lor și, a condus cu mare finețe, cu mult tact pedagogic și cu apropiere sufletească de colectivul de inspectori.
Bonomia doamnei o simt și în aceste zile, după aproape 20 de ani de când am ieșit la pensie. Mă impresionează foarte plăcut că a rămas aceeași doamnă bonomă. Exemplific în ajutorul acestei afirmații cu faptul că s-a oferit să mă sprijine cu explicarea unor rezultate tomografice, pentru operația pe colon efectuată pe 09.03.2020, având în vedere că are un fiu doctor specialist în chirurgie și oncologie în Anglia.
Doamna Rodica Titu, vă mulțumesc din tot sufletul pentru tot ce ați însemnat și pentru tot ce însemnați pentru mine. Am pentru Dv o înaltă prețuire. Domnul să vă binecuvânteze cu sănătate, multe bucurii și o viață lungă!
Costică COSTAN
|
|
Inspector general adjunct. Înlocuind-o pe d-na Titu, prin 1998, după câștigarea alegerilor de către Alianța DA. La bază, profesor de Fizică la Liceul „Ştefan cel Mare”, un profesor foarte apreciat. Îndeplinea atunci şi funcţia politică, ca vicepreședinte al PNL, la nivel de judeţ. A venit cu aspiraţii mari pentru funcţia de inspector general, dar sforile trase de PNŢCD-ul județean în frunte cu Juravlea, l-au impus pe Ciubotariu Boer-Vlad.
După un timp a pierdut funcţia politică, întrucât s-a întins la cașcavalul de preşedinte, apoi a intrat în conflict deschis cu Vlad Ciubotariu şi acesta i-a stat ca un nod în gât tot timpul cât a funcţionat în inspectorat. S-a şi îmbolnăvit de o boală neînțeleasă, încât nu mai putea înghiți alimentele şi credea că are cancer la gât. L-a cuprins o deprimare groaznică şi a fost nevoit să-şi dea emisia din inspectorat. A avut o amăgire la un moment dat că va deveni inspector general, când Vlad Ciubotariu a fost suspendat, fiind cercetat penal pentru aşa zise fraude în derularea unui program de ajutorare a elevilor, conform Legii nr 10. Atunci a fost cam cinic, cerându-i lui Ciubotariu să-i predea cheile de la biroul inspectorului general şi se credea deja înlocuitor. Vlad Ciubotariu i-a răspuns laconic:” Stai băiețică, nu e chiar aşa!”. |
Ce a urmat după revenirea ca general a lui Ciubotariu, nu e greu de imaginat, căci i-a luat domnului Costan toate părghiile puterii, inclusiv dreptul de semnătură pe documentele oficiale ale instituției. În timpul suspendării domnului Ciubotariu, domnul Costan era numai zâmbet şi miere, conducea plin de elan şi amabilitate toate activităţile şi simțeam că e mai frumoasă viaţa la serviciu fără Vlad. Cândva am avut un dinte împotriva lui Costan, căci mi-a lăsat băiatul corigent, tocmai în clasa a XII-a, din care cauză a trebuit să susțină bacalaureatul cu un an mai târziu. Și domnul profesor de matematică, Lungu l-a picat. Nu-mi venea să cred că i se poate întâmpla așa ceva fiului meu și am încercat (incorect, dorind să salvez situația fiului) dar cred acea corijare era în favoarea fiului meu pentru a lua o atitudine mai sănătoasă față de viață, și așa s-a întâmplat. Am discutat atunci cu domnul Lungu şi am fost repezit agresându-mi-se vorbe grele despre „neisprăvitul” de feciorul meu. Cunoscându-l mai bine pe domnul Costan mi-am schimbat impresia mult în bine, am încercat să mă ţin la înălțimea pretențiilor pe care le avea şi am simţit că mă aprecia. Încrederea pe care mi-o acorda se vedea din responsabilitățile pe care mi le dădea: conducerea unor inspecții frontale, scrierea unor rapoarte semestriale sau anuale ale ISJ Sv., delegarea responsabilității pe specialitatea Fizică (datorită pensionării premature a insp. Domnea, în urma unui accident vascular) şi altele. Înlocuirea domnului Domnea am ţinut-o cam 1,5 ani, cu aproape tot ce compunea responsabilitatea respectivă şi am reuşit să nu am reclamații sau contestații pe probleme de încadrări, organizarea comisiilor metodice, nici în privința olimpiadelor şcolare.
Domnul Nicolae CIOCAN
|
|
Inspector general adjunct, cu probleme de management şcolar. Venise de pe postul de profesor de Istorie, de la Liceul de Industrie Uşoară din Fălticeni. A fost uns în funcţie de Partidul Democrat. Avea o bonomie, bună de pus la rană. Crea o atmosferă ambientală foarte plăcută. Nu ştia să ridice tonul nici când se creau stări conflictuale. Ne era ruşine să-i refuzăm vreo cerință.
Unii dintre colegi, exploatau bunătatea lui şi nu prea dădeau importantă dispozițiilor primite, din care cauză domnul Ciocan se sprijinea pe cei cu bun simţ. Rar ţinea discursuri, dar când le ţinea avea darul de a degaja multă bunătate şi eleganță. Îi cam plăcea să apeleze la directorii de şcoli pentru mici suveniruri. Avea un stil de a admira acele suveniruri, încât îi făcea pe posesori să i le dăruiască. Am mers, cu un grup organizat de inspectoarea cu educativul, doamna Chideșa, într-o excursie în Grecia. În acea excursie a mers şi domnul Ciocan şi ne-a plăcut mult prezenţa dumnealui, căci se lăsa în voia anturajului şi era plăcut. Mi s-a întâmplat să-l văd dormind, cam dezvelit şi cu ceva pe afară. Cum am văzut, cu un spirit de glumă am făcut un salut milităresc şi am spus: „Să trăiţi domn general!”. Apoi le-am povestit colegilor cele întâmplate şi mare haz s-a stârnit. |
Multe rapoarte am redactat în biroul domnului Ciocan şi el era tot timpul ocupat cu alte probleme, cărora nu prea le dădea de cap, căci erau reclamații cu profesori care erau duși cu pluta şi care se ţineau continuu agățați de tribunale.
|
|