FAMILIA
C.- CĂSĂTORIA
După reîntoarcerea la Suceava, am depus actele pentru cununia civilă și soțioara mea, Rodica, s-a mutat în cameră cu mine, la apartamentul aflat vizavi de cel în care locuia cu alte două fete. Până atunci locuisem în cameră cu Wagner Isidor, un evreiaș foarte isteț, dar cam afemeiat și care mă trimitea la plimbare, de câte ori aducea câte o femeie la cameră. De data aceea i-am dat eu papucii, definitiv.
Condițiile de cazare erau austere. Apartamentul avea patru camere și, parcă bătea vântul prin el. O cameră era deținută de Michi Popescu, un holtei aproape de pensionare, fost fotbalist al Sucevei, alta de Costică Acroitoriței, un fost coleg de facultate, care de multe ori nu era în toate facultățile mintale, o cameră o dețineam eu cu Rodica (căci îl expulzasem pe Wagner), iar în sufragerie locuia un maistru, Nicolae Sabin, un holtei întârziat. Camera noastră era mică dotată cu două paturi metalice, tip spital și cu un dulap metalic, un fel de vestiar de la uzină. Împreună cu Sabin locuia și un frate de-al lui, care avea vreo 14-15 ani. Cu Sabinii am avut unele neplăceri, mai ales din partea celui mic, foarte curios din fire, încât privea prin gaura cheii și, când ne aflam la serviciu, cam scotocea prin cameră și sustrăgea câte ceva. Într-o zi am descoperit că singurii zece lei pe care-i mai aveam până la salariu, ne-au dispărut. Ne-am adresat lui Sabin, cel mare, și ne-a returnat banii și unele obiecte ce ne fusese sustrase. Eram tare îngrămădiți cu mâncarea și cea mai gustoasă mâncare consta în cartofi prăjiți cu ochiuri.
Într-o zi ne-am întors mai pe înnoptate acasă și am avut surpriza ca în sufragerie, care era cameră de trecere să găsim lumina stinsă. Am încercat să o aprind, dar aud o voce de pe jos: „Tov. Inginer, nu aprindeți!” M-am conformat și am pornit spre camera mea, dar am observat patul lui Sabin, dărâmat, iar el se afla cu o femeie, acolo jos. Nu spun despre aceste aspecte, pentru a arăta măreția trăirilor, ci, dimpotrivă, pentru a mărturisi umilința sărăciei. Toate neajunsurile nu ne afectau prea mult căci sufletele ne pluteau pe valuri de fericire (cel puțin așa am simțit eu)
Pe 19 decembrie, 1968, am obținut căsătoria civilă, eveniment care mi-a rămas ca un balsam de suflet. Atâta lumină, atâtea speranțe de viitor, atâta dragoste! Un fior neîntâlnit mă cuprindea și fruntea îmi palpita prin toate vasele ei de sânge!
Căsătoria creştină este o imagine a unirii dintre Hristos şi Biserică
„Ai grijă de soţia ta, ca Hristos de Biserică. Chiar dacă ar trebui să îţi dai viaţa pentru ea, chiar dacă ar trebui să înduri mari pierderi, să suferi pătimiri grele, nu trebuie să te dai în lături, fiindcă îndurând toate acestea eşti încă departe de a face ceva asemănător cu ceea ce a făcut Hristos pentru Biserică”, le spune soţilor Sfântul Ioan Gură de Aur.
|
|