Romanian	English	French	Greek	Russian	German	Spanish	Chinese	Japanise	Armenian

PREFATA

CUVÂNT Inainte
Protopop Constantin ALECSE

		Un vechi proverb chinezesc spune că un bărbat, în trecerea lui prin această lume, trebuie să lase în urma sa 3 realizări: cel puțin un băiat, un pom sădit și o carte. Mergând pe firul proverbului, ca să ai "un băiat", trebuie mai întâi să ai un partener în viață, o soție cu care să trăiești și să împărtășești aceleași valori și principii. Autorul lucrării de față, "Viața mea ca o fantomă", ing. Mircea Iordache, a fost binecuvântat cu o soție cum alta nu-i pe pământ, distinsa dna prof. Rodica, care i-a adus pe lume nu "un băiat", ci doi..., doi "fii ca brazii", Dan și Andu, care la rândul lor i-au oferit tatălui Mircea 3 nepoți: Sabin, Toma și Luca. Numai cine nu este bunic nu gustă din plin bucuria de a avea nepoți. Cât privește "săditul unui pom", ing. Mircea Iordache, de-alungul celor opt decade, a tot sădit la propriu zeci de pomi în tot periplul său pământesc, viețuind în varii cătune și cetăți, începând cu Tisăul Buzăului, unde a văzut lumina zile la 5 februarie 1939, până în Dragomirna Sucevei, unde are un paradis al său, o bojdeucă în mijlocul naturii cu zeci de pomi și arbuști ... însă, mai presus de toate, figurativ vorbind, a sădit "sute de pomi, după chipul lui Dumnezeu", ca profesor, inspector școlar, instructor tehnic, etc.

În legătură cu realizarea celei de a treia datorie, ce s-ar putea spune, și cu ce să începem?

În tot timpul vieții, și mai ales în anii binecuvântați de la pensionare încoace, prin inspiratu'i dar al scrierii, al narației întraripate, și al muzei poetice, a creat nu "o carte" ci, cu sârg și o tenacitate neobosită va lăsa în urma sa "o pădure de cărți", o bibliotecă cu scrieri personale, în marea lor majoritate izvorâte din trăirile, experiențele și amintirile sale, în timpul peregrinării sale prin această viață, în frumoasa-i locuință, creată de Dumnezeu Însuși, numită Terra.

Dintr-un copil neștiutor, așa după cum mărturisește în capitolul II, "până pe la doi anișori nu mi-am dat seama că trăiesc... "
Cam acestea ar fi câteva aspecte legate de apele în care se scaldă autorul carții VIAȚA MEA CA O FANTOMĂ. Titlul cărții are o conotație care, prin explicația poetică de pe coperta spate, prinde contar aurelat de trăire și simțire. Prezentarea motivației începe cu versurile: Viața mea, ca o fantomă, /Frunză purtată de vânt, / Îmi va rămâne o dilemă, /Cât mai este, cât mai sunt / O privesc ca-ntr-o oglindă / De dragul ei mă aprind / Doamne, fă-o să cuprindă / Al meu suflet,al meu gând!
Autorul își trece în revista vieții capitole legate de etapele vieții. În fiecare dintre capitole are multe aspecte interesante, dar dacă ar fi să le aprecciem figurativ, am prezenta fiecare capitol cu o anumită semnificație deosebită:

Arborele vieții =  Ochii bunicului, părinților și copiilor

(„Ochii bunicului Gheorghe Iordache, parcă privesc azi prin ochii mei, cântecele de slavă către Dumnezeu, ale tăticului meu, răsună ca nişte ecouri vrăjite în urechile mele şi în stările mele sufletești şi se prefac în poezii şi rugăciuni. De mămica ce să mai vorbesc, o simt ca pe o esență a vieţii mele, ca pe un poem de slavă închinat naturii umane, ca prinsă într-o icoană din care mă priveşte cu un zâmbet matern, care mă pătrunde, căci emană o dragoste nemărginită.”)
Primii pași = Duioașia mămicii și naivele imaginații.
(„Desigur că prima percepție a fost a mămicii, cam pe când aveam vreo doi anișori, când îi stăteam cu o mână pe după gât și cu una la țâțucă și parcă pluteam într-un vis de fericire, ca o legătură de suflet şi că, mai păstram instinctul de sugar.”)             
Habitatul   = Meleagurile de vis și puritatea țărănească.
(„Alături de locul material al satului nostru se află şi locul spiritului său, care, deşi este indisolubil legat de materia satului şi îşi trage seva din toată credinţa Universului, are legătură direct cu Sfânta Treime, prin razele de lumină coborâte în Biserica „Adormirea Maicii Domnului” şi în sufletele credincioșilor parohiei.”)
Colegiul militar = disciplină militară și imnul regal.
(„Eram supuşi unei discipline şi unor programe riguroase, militărești şi altceva nimic. .... Copilul caporal torționar - Într-o seară, ..... m-a aşezat  transversal, pe două paturi, cu fundulețul gol, ..... şi cu centura-i de piele m-a lovit de nu ştiu câte ori şi savura icnetele şi țipetele mele. În acea noapte a lucrat subconștientul meu şi m-am trezit spre dimineaţă că făcusem pe mine ambele necesități.')
Școala primară = Mămică eu nu mă fac primar!
(„După terminarea primelor două clase de şcoală, la Colegiul Militar, au urmat două clase de şcoală primară în sat. Mama mi-a zis că va trebui să mă dea la Şcoala Primară” şi eu am sărit, revoltat: „Mămicăăă, eu nu vreau să mă fac primar!”.”)
Gimnaziul = profesori mari, maculator și creion chimic
(„Rodica Ionescu, profesoara de Matematică şi dirigintă, cu mari calităţi de profesor şi pedagog. O urmăream cu ochii dilatați,....
Nicu Coman, profesorul de Limba Română şi directorul şcolii. Pentru mine rămâne o legendă de profesionalism şi talent de narator”... șamd); („Ţin minte, de parcă a fost ieri, maculatoarele, ...... completate în viteză, scrisul cam lăbărțat şi dezordonat, cu creionul chimic.”)
Școala sanitară = Icoane medicale ale formării mele
(„Domnul Mihail Gregorian, domnul Kobb ..... relaţia profesor -  elev, dintre mine şi dumnealor a fost excepțională. Îi respectam, cum de altfel respectam pe oricare profesor, ca zeități, neștiind cum să trec cât mai umil prin faţa dumnealor şi să le captez privirile în timpul orelor de curs.”)
Armata = Umbra lui Chiang -Kai - shek,
(„Am participat la examinare (n.a. - pentru gradul de caporal) şi maiorul Maior, şeful de Stat Major al Garnizoanei Cocargeaua,  l-a întrebat pe comandantul nostru, reoferindu-se la mine: „Cine-i ăsta care bate pas de front ca Chiang Kai-shek?”...”)
Serviciul sanitar = Empirismul sănătății
(„Trebuie să recunosc că nu se făceau pregătiri de specialitate pentru intervenții de salvare, şi fiecare se descurca după propria experienţă, mai mare sau mai mică, iar despre trusă de intervenție (aproape inexistentă), ceva sumar.”) 
Facultatea = Catedrala cinstei și conștiinței
(„Planul, bun, de perspectivă, mediul universitar
L-am parcurs fără derivă, într-un cadru demnitar.”)
Familia = dragoste, iubire sau contract
(„A iubi înseamnă să te angajezi fără garanție, să te dăruiești în totalitate în speranţa că iubirea ta va produce iubire în persoana iubită.”  definiție celebră de Erich Fromm)
Ingineratul = Câinele care latră trebuie îndepărtat
(„ ….Am dat să plec din biroul directorului şi am fost bruscat din nou, verbal, că îmi permit să plec fără să-mi cer permisiunea. Vorbele lui au fost: „Unde pleci măi boule?” Am vibrat de nervi, m-am apropiat de birou şi am bătut cu pumnul: „Dacă e vorba de aşa, să ştie şi tovarăşul Ceauşescu de calitatea produselor noastre!”  Răspunsul directorului a fost scurt, dar uluitor de tembel: „Câinele care latră trebuie îndepărtat!”.) 
Învățământul = Carte și harababură
(„Profesorii cu prestanță au ridicat valoarea și prestigiul școlii. Acești profesori au demonstrat bună pregătire profesională și metodico-didactică, prestanță în fața elevilor, disciplină în muncă.”) , dar erau și aspecte de indisciplină: („profesori dificili - nu le pot contesta competențele profesionale, dar pe cele morale le-am putut depista prin natura funcției ce am avut-o, de director adjunct.”)
Inspectoratul Școlar = Ceata de mistrali
(„Rămân cu semne de-ntrebare / Disfuncţiile ce rămân,/ Cu neajunsuri între bare-/Modul, elevului român…. Totuşi, furați de pasiune, / Formăm o oaste de mistrali, / Condusă, pare-se, chiar bine, / De către doi domni generali.”)
Viața de pensionar = Liniștea acceptării  suspinelor
(„Dă-mi simțul umorului, Doamne, / Dă-mi harul de-a vedea o glumă, / Viaţa s-o pun cu mult umor în ramă / S-o poată înțelege  lumea bună!”)
Personalitățile vieții = Ctitorii caraterului sau
(„Voi cuprinde aici multe persoane și personalități dragi, de la care am cules nectarul cinstei și omeniei și care mi-au dat sevă de bunătate și înţelepciune.”)
Încheiere = Cine suntem la apusul vieții?
Autorul a creat o amplă lucrare, în care a cernut cu sita
timpurilor grele formarea sa întru cinste, competență, iubire, dăruire, cu slăvire a străbunilor, bunilor și părinţilor, care au credinţă în Creatorul Divin. Cartea are toată considerația mea, o binecuvântez, și recomand cât cititorilor să se aplece asupra criteriilor, cuprinse în ea, de păstrare a înţelepciunii, a patriotismului și a credinţei în Dumnezeu, venite din stămoșii, moșii și părinții noștri.

(Pr. Constantin Alecse, Protopop – Los Angeles, California)

Invitație la "o ceașcă de carte", în biblioteca lui...

MIRCEA IORDACHE

CUVÂNTUL AUTORULUI

Dă-mi simțul umorului, Doamne,
Dă-mi harul de-a vedea o glumă,
Viaţa s-o pun cu mult umor în ramă
Să  o poată înțelege lumea bună!

Există şi un ecou pozitiv, acela al formării unui caracter din care nu vor lipsi niciodată: copilăria, părinţii, prietenii de joacă, flăcăii năbădăioși şi fetele focoase, țațele de la marginea şanţului, bătrânii liniştiţi şi sfătoși, satul natal, şcoala, biserica, muncile agricole, gârla, .... Toate acestea mi-au luminat drumul vieţii şi Dumnezeu mi-a sprijinit străduințele.
Cred că amprente pozitive au pus asupra mea și colegiul militar de orfani, fiind aflat departe de mămica mea și de sora Olica, colegiu de la care am perceput duritățile vieții și unde singura mea șansă era să învăț bine și să mă supun ordinelor și disciplinei. De fapt, aproape toată școlarizarea mea s-a petrecut departe de casa părintească și fiind subdezvoltat fizic, căutam să mă adaptez pentru a avea cât mai puține necazuri.
Umblând pe drumul vieţii am dat şi de o şcoală medie sanitară, de un serviciu sanitar, de facultate, apoi serviciul de inginer, activitatea în învăţământ ca profesor, director, inspector şcolar şi, am dat de ultima perioadă, aceea de pensionar, pe care încerc să o fac activă prin diverse incursiuni literare în propria-mi viaţă.
Am decis să mă întorc pe drumul vieţii, să-i analizez pavelele şi să transmit semenilor cum ar fi trebuit să fie.
Doamne, de ce lași ca răul să devină tot mai învingător, să capteze tot mai multe suflete, să facă ravagii naţionale şi mondiale!?
De ce oamenii buni, credincioși, cinstiți, harnici, trebuie să fie victimele celor răi? Astfel de gânduri mă frământă şi încerc să aduc câteva picături fosforescente din experiența mea de viaţă. Ar fi normal ca oamenii să înveţe din experiențele înaintașilor, nu din greșelile proprii!
Orice misiune de îndeplinit mi-a oferit viaţa, din când în când am revenit în satul natal, ca într-o rugăciune de iertare că l-am părăsit şi că nu am fost la timpul potrivit alături de părinţi să le oblojesc rănile bătrâneților şi să le întorc dragostea ce mi-au acordat-o. Îmi imaginez lacrimile de singurătate ale părinţilor, în ultimii ani ai vieţii lor, când, deşi gândeau „Noi ne-om duce, dar să nu-i deranjăm pe copii, măcar lor să le fie bine!”, au suportat dureri de nedescris. Avea dreptate mămica, atunci când ne recita poezia „Şase pui şi-o biată mamă”, de Vasile Militaru, din care se desprinde concluzia: „Un părinte poate crește șase, opt copii, dar zece copii cu minte nu pot hrăni un părinte.″
De aceea, astăzi, vreau să le cinstesc memoria, cu amintiri şi elogii şi în oricare dintre etapele vieţii, ce le voi descrie, voi face referiri şi la satul meu şi la bunii mei părinţi.
Voi aduce omagii şi bunilor şi străbunilor mei, care s-au jertfit pentru sat, pentru ţară, pentru nemurire.
Sunt foarte bucuros că o importantă parte din promisiune am îndeplinit-o deja. Am avut și mult noroc, Dumnezeu mi-a scos în ajutor pe Părintele Protopop Constantin Alecse, fost consătean, care slujește la Biserica „Sfânta Treime” din Los Angeles, California, US, un suflet foarte mare. A contribuit atât cu logistică, cât și pecuniar pentru cartea satului nostru „Dâmbroca, Curcubeu peste timp, Repere monografice”, carte care s-a bucurat de succes și care, pe lângă varianta scrisă, are și varianta electronică, care este accesată de mii de cititori. Am mai scris și alte cărți împreună cu părintele protopop, și unele cărți proprii de poezii, că trebuie să spun că de la tăticu am deprins jocul rimelor și al logicii poetice. O întâmplare amuzantă mi-a fost declicul atracției poetice: Pe la vreo 16 ani,  mă aflam ca elev  la Școala Tehnică Sanitară din București, și așteptam să primim câte ceva bani de acasă. Era ceva similar cu puii de rândunică și de alte păsări care, atunci când vin mămicile lor deschid ciocul mare, așteptând să primească hrana. Am primit ceva bani de la tăticu și o scrisoare, în care a prins și două versuri (că le cam avea cu versificația): „Patru boi leagănă carul, / Eu cu mă-ta duc amarul.”  Cu cei patru boi se referea la noi, copiii lui.
O bucurie mare mi-am făcut și cu împlinirea visului de a reface mormântul părinților și cred că le-am uns sufletele cu mirul omagiilor noastre (al meu, al fratelui Nicușor, al sorei Olica și al nepotului Andy Iordache).
Anii 2017-2019, mi-au fost prodigioși în realizările literare, am reușit să colaborez și să tehnoredactez cartea autobiografică a Părintelui Protopop Constantin Alecse, „Puterea Credinței”, în trei volume: „Printre Îngeri și demoni”, „Misionarul” și „Culisele vieții pastorale”, carte care întrunește valori în plan creștin ortodox, în plan literar și are calitatea de Istorie a ortodoxismului.
Pentru domnul inginer Ion Anton, pensionar, stabilit în California la Los Angeles, care în prezent este un sprijin de nădejde al Bisericii Sfânta Treime, om cu calități intelectuale și oratorice deosebite, și cu un suflet mare, am tehnoredactare și am făcut unele completări, în aceeași perioadă, pentru cartea dumnealui autobiografică „Nihil Sine Deo” (Nimic fără Dumnezeu), care de asemeni este foarte valoroasă, având importante nuanțe sentimentale, religioase și nu în ultimul rând, cu calități literare.
Împreună  cu Părintele Protopop Constantin Alecse am realizat și cartea „Cugetări Creștine”, o carte foarte valoroasă, care valorifică – cugetările marilor ierarhi și ale sfinților închisorilor comuniste din România.
Anii 2019-2020, i-am abordat foarte intens, în mod deosebit pentru cartea monografică a comunei Săgeata, întitulată: „Săgeata – Zbor prin vremuri – Pagini monografice”.  A fost o zbatere între viață și moarte. Am trăit o poveste cutremurătoare, care m-a dus spre o septicemie în anul 2019, iar după aceea, în lunile martie și aprilie ale anului 2020, Dumnezeu mi-a dat o nouă încercare de luptă cu moartea, prin operația de eliminare a unei porțiuni de 60 de cm. din colon. Pe deasupra a venit și molima Covid 19, care a creat o pandemie cu aspecte dure apocaliptice pentru întregul glob și numai Dumnezeu mi-a mai dat ceva zile de trăit
Între aceste două boli grave am reușit să definitivez cartea monografică a comunei Săgeata și să o editez cu sponsorizare de la Părintele Protopop Constantin Alecse, paroh al Bisericii Sfânta Treime din Los Angeles  - California  și de la domnul ing. Ion Anton, sprijin de nădejde al părintelui Protopop. Am mai reușit să finalizez două cărți de poezii: „Drumul Suletului” și „Caracterul – Înger vs Demon”
Și acum, postoperatoriu, încerc să scriu spre a duce la îndeplinire această plăcere de a lăsa familiei, rudelor, prietenilor și celor care vor avea prilejul citirii cărții, să ia aminte la încercările vieții mele, că poate le va ajuta cu ceva, prin cartea autobiografică „Viața mea ca o fantomă”  
Am speranța că cititorii vor descoperi că educația trecutului, plină de obstacole (război, sărăcie lucie, cultură medicală înapoiată, comunism feroce....), a dat tărie  caracterelor, a dat și valori morale, demne de urmat. Mă rog pentru toți la Dumnezeu să-i binecuvânteze cu sănătate, împliniri, revenirea nației la normalitate, fericire și LA MULȚI ANI!   

Mircea Iordache, autorul