VIATA DE PENSIONAR
C.- REVEDERI, DUPĂ IEȘIREA LA PENSIE
2.- REVEDERILE CU COLEGII DE ȘCOALĂ SANITARĂ
2008 - 2010
În luna August a anului 2008 am avut revederea promoției 1968 a Facultății de Mecanică din Iași (la 40 ani de la absolvire). A fost un mare succes, colegul meu de grupă, Leon Dorel-șeful de promoție, a fost la mare înălțime.
Au urmat:
În 2009 revederea la Suceava cu Nicu Bâlcan, prin luna mai și am vizitat mânăstirile Putna, Sucevița, Moldovița, Humor și Voroneț. Am avut clipe de neuitat cu Nicu și cu soția lui, Daniela. S-au dovedit foarte comunicativi și distractivi și sper că nu i-am dezamăgit cu starea precară a locuinței noastre, căci mi-am pus sufletul la bătaie.
Prin septembrie am avut revederea cu patru colegi de școală sanitară (Bâlcan, Mătuşoiu, Pena și Achimoiu)
Împreună cu Nicu şi Petrică ne-am sfătuit să ne întâlnim prin luna august şi să-i aducem la întâlnire şi pe ceilalţi colegi cu care stabilisem contacte : Viorel Pena, Gigi Mătuşoiu, Vasilache, Avram, Diaconescu. Am săvârșit acea întâlnire numai în cinci : Achimoiu, Bâlcan, Mătuşoiu, Pena şi subsemnatul. Ceilalţi s-au dovedit reticenți : Diaconescu nu se va despărți de moşnegia lui, Vasilache a justificat mari probleme cu sănătatea soției, iar Avram a fost chiar deranjat de ideea revederii.
În 2010 am avut onoarea de a organiza revederea promoției studențești, la Suceava și, cu toate că am avut accidentul cu genunchiul (tăierea articulației de la genunchiul stâng cu o freză montată, fără apărătoare, pe flex) a ieșit o revedere de vis, apreciată mult de colegii participanți. Am avut noroc și de priceperea organizatorică a colegului Toni Paustovanu.
Tot în 2010, prin octombrie a avut loc revederea-revederii, cu colegii de școală sanitară, în toamnă. Am avut revederea cu vreo 11 colegi de școală sanitară (Bâlcan, Achimoiu, Pena, Neagu, Mătuşoiu, Vasilache, Udrescu, Pârșă, Brătucu, Cazacu, Barbu). A fost un mare succes și ne-am pierdut în amintiri frumoase, cu dulcele parfum al școlii sanitare, care ne-a oferit atâtea amintiri și atâtea bucurii.
După întâlnirea cu colegii am mers la Nicu Bâlcan acasă și m-a plimbat pe la Câmpulung Muscel. Drumul a fost plăcut dar am avut surpriza că a murit mama Danielei, soția lui Nicu și am fost forțați să întrerupem în grabă excursia noastră. Totuși am vizitat câteva locuri interesante.
Prin vara anului 2011, prin luna iulie a venit Nicu Bâlcan, cu soția lui și din nou ne-am simțit bine împreună și ne-am plimbat pe două trasee foarte plăcute: 1.- Suceava, Rarău, Vatra Dornei, Bicaz, Cheile Bicazului, Piatra Neamț, Văratec, Tg Neamț, Suceava; 2.- Suceava, Zvorâștea, Dorohoi, Botoșani, Suceava. Foarte bun și instructiv a fost traseul și tot așa de minunate au fost obiectivele turistice vizitate.
Octombrie 2013 - După prezentarea de carte „Dâmbroca – Curcubeu peste timp – Repere monografice” în satul meu natal Dâmbroca, l-am vizitat pe fostul coleg de la Centrul Școlar Medico - Farmaceutic București, Nicu Bâlcan. Împreună cu el și cu soția lui am mers la Petrică Achimoiu la Corbi – Argeș. A fost o vizită foarte plăcută și interesantă.
IMAGINILE REVEDERILOR
Făcut-am oare legământ
Să caut urme pe pământ,
Să las nepoţilor veșmânt -
O umbră veche şi-un cuvânt?
Petele de lumină şi culoare aşezate pe mintea şi sufletul meu, în anii aceia frumoşi ai tinereții, îmi stimulează cuantele bioenergetice, ca acum la şapte decenii de viaţă să le restaurez şi să le expun pe câmpul alb al unor pagini. Deşi luminile au început să fileze, iar culorile au pălit, sper că vor reuși să ne facă a ne regăsi pe noi înșine, să ne bucurăm şi să lăcrimăm pentru ce-am fost şi ce suntem.
Aş vrea să fie iar, acum,
Trăirile de-atunci!
Eu v-adresez cuvinte dulci.
Am multe să vă spun.
Poate că vreau să comunic celor care mai doresc să mă vadă, că sunt încă viu, că mai am amintiri şi sentimente. Poate voi să determin personajele acestor amintiri să dorească a mă revedea. Portretul meu a suferit multe oxidări, dar sufletul mi-e inoxidabil. Ce să fac eu de acum fără amintiri, fără comunicare cu cei dragi şi cu mine însumi? Aş fi diagnosticat cu sindromul depresiv al singurătății, echivalent cu moartea sufletului şi asta nu accept căci ar fi cam devreme.
Am pictat cu inima acest tablou al amintirilor despre anii adolescenței şi tinereții, cu esențele observărilor mele despre profesori, colegi, relațiile intercolegiale şi relațiile cu profesorii, activităţi şi relașuri.
Cer iertare celor care nu se regăsesc în imaginile mele şi celor cărora le-am prezentat imagini deformate sau prea succinte. Eu am prezentat din unghiul meu de vedere. Poate că din alte unghiuri, imaginile ar apărea mai luminoase, mai frumoase, poate invers. Şi eu am avut lumini şi umbre şi aş fi dorit să le aflu din alte surse. Dacă e vorba să-mi fac un autoportret aş spune că sunt: nici prea mare, ci cam mic; nici prea bun, dar nici prea rău; nu deștept, dar nici prea prost; nici urât, nici frumușel, dar sunt cam bătrân şi chel. Aşa că am început cu autocritica şi rog să nu fiu privit cu grimase, pentru mici înțepături asupra ținutelor comportamentale.
Din negura vremurilor descifrez încă amintiri care mă resuscitează psihic prin culorile lor pline de vitalitate. Le chem să reînvie şi la propriu, dar aşa lăsat-a Dumnezeu că ceea ce a murit, murit rămâne şi nu am decât să mă mulţumesc cu acest pustiu de bine pe care mi-l mai oferă mintea şi sufletul, de a readuce totul în virtual. Ici - acolo, când redescopăr ce a mai rămas din existenta fizică a mea şi a câte unui trăitor, fost coleg, parcă l-am prins pe Dumnezeu de picioare, mă simt beat de fericire şi aproape că nu reușesc să-mi exprim exuberanța, ținută în frâu şi de prudența de a nu pica în derizoriu în faţa interlocutorilor. Stimații mei, trăitori ai zilelor mele, vă mulţumesc că aţi existat în viaţa mea şi că unii dintre voi începeți să reveniți.
Anii aceia tineri au fost pentru mine confuzi, robotici, dar plini de entuziasmul tineresc. Doamne, ce tânăr eram şi de fapt eram copil, cu multe neajunsuri şi abstinențe, dar foarte sănătos şi singurele griji le aveam pentru îndeplinirea misiunilor de studiu, serviciu şi aspirații. Am cuprins şi serviciul militar, pe care mi l-am dorit din tot sufletul, atât din curiozitate şi respect pentru uniforma militară, cât şi din dorința de a mă fortifica şi a fi luat în seamă ca om normal.
Fiind cam micuț de statură şi cam ţărănoi, am încercat tot timpul să fac ceva în plus faţă de cei din preajma mea, pentru a compensa acea diferență şi să fiu considerat egal cu ei. M-am străduit să par inteligent, m-a interesat mult sportul şi cred că am reuşit să par un coleg normal, dar ca prieteni am avut numai dintre cei de talia mea.
Totdeauna am avut pasiune pentru scris, dar nu am acordat timpul necesar şi numai spre sfârşitul vieţii active mi-am dat timp pentru reflecții.
Libertatea asigurată de pensionare am dedicat-o în mare parte scrisului, pentru care m-am dotat cu toată tehnica necesară, ceea ce-mi permite ușurarea punerii în pagină a amintirilor şi rătăcirilor lirice. Multe îmi trec prin cap, dar apăs pe tastele calculatorului când muza mă sponsorizează cu inspirație.
Revederea cu colegii de Şcoală Tehnică Sanitară
Mereu mi-am dorit revederi cu foştii mei colegi, dar viaţa m-a prins şi m-a purtat pe valuri de responsabilități care mi-au distras atenţia de la acest tip de plăceri. După aproape 70 ani de viaţă mi-a venit un dor nebun să-mi răscolesc trecutul, să-mi analizez tinerețile, să readuc în prezent, măcar parțial, ceea ce mi-a fost mai drag pe lume (personalitățile care mi-au luminat anii tineri şi viaţa în general, aspirațiile trecutului cu inocențele şi stângăciile lor, dragostea – perdea de fum.....). Sunt uimit că la trecerea imaginară în revistă a acestor aspecte mă simt încă în interiorul trecutului meu. Poate că e vorba de spiritul de conservare, poate că vreau să renasc din propria-mi cădere fizică, să mă redescopăr. Am mai făcut eu ceva asemănător prin inserarea amintirilor din anumite perioade ale vieţii şi unele încercări poetice, dar acum mă aplec cu mai multă smerenie şi temeritate asupra anilor tineri din liceul sanitar.
REVEDEREA DE LA SUCEAVA CU NICU BÂLCAN
|
|
|
M-rea Humor |
|
Cu Nicu Bâlcan la M-rea Humor |
REGĂSIREA COLEGIALĂ – 2009
|
În curtea şcolii de pe strada Pitar Moşu-19.august.2009 cu Gigi Mătuşoiu, Viorel Pena, Nicu Bâlcan, Mircea Iordache şi Petrică Achimoiu |
APASAȚI AICI PENTRU PAGINA CU "REVEDEREA CU FOȘTII COLEGI DE FACULTATE"
|
|